Se spune ca grecii au fost cei care au inventat placinta, iar romanii au preluat-o de la ei si au diversificat-o, folosind fel si fel de ingrediente in functie de obiceiul si specificul fiecarei zone. Mai apoi romanii au raspandit delicioasele lor placinte in intreaga Europa. Pe vremuri meseria de placintar era foarte profitabila si la mare cautare, iar placintele au inceput sa apara diversificate, cum ar fi: invartitele, placintele cu branza, cu spanac sau cu carne tocata si ceapa, placintele cu fructe sau diverse creme de patiserie, etc. Eu am ales pentru provocarea Traditie si gastronomie romaneasca, lansata de Gina Bradea si gazduita luna aceasta de blogul Sidoniei Tocean, sa prepar o placinta rustica, cu mere.
Este o placinta pe care o facea mama mea cand eram eu copil, vara, cu mere acrisoare nici prea verzi, dar nici prea coapte.
Imi aduc aminte cu mare drag de acele vremuri, cand incepea vacanta mare si participam la muncile campului, la stransul de fan, la prasitul porumbului.
Cel mai mult imi placea la stransul fanului de prin luminisul padurilor, unde ne chemau padurarii la vremea amiezii, ca drept pedeapsa ca ne prindeau cu vacile exact prin padure unde nu aveau voie.
Nu le lasam voit, ci le pierdeam uitand de ele, scufundati fiind in jocurile frumoasei copilarii: ratele si vanatorii, hoina, tarile, tara tara vrem ostasi si multe altele, jocuri care din pacate au devenit istorie odata cu aparitia internetului si tehnologiei moderne.
Iar cand ajungeam acasa de la stransul fanului, ne intampina mama cu minunatele placinte cu mere, coapte in cuptorul de caramida si usor arse, asa le retin eu, dar erau foarte, foarte bune.
Pe atunci nu existau in gospodariile taranesti, aragaze sau aparatura electrocasnica, de baza erau plita si cuptorul de caramida, insa preparatele aveau un gust aparte, pe care nu il vom reda in veci, indiferent de modul de preparare folosit.
Era gustul copilariei, care a ramas acolo, in satul romanesc si padurile salbatice, strabatute doar de animale si piciorul omului pe poteci inguste.
Acum, din pacate, au aparut drumuri, asfaltate chiar, sa usureze transportul copacilor doborati de lacomia celor care le detin….
Placinta aceasta pe care o prezint eu azi, este una simpla, cu ingrediente naturale din gospodaria mamei, fara prafuri de copt, fara esente sau diferite arome, doar aroma merelor, asa cum se facea la vremea aceea.
Si a iesit foarte buna, simpla si delicioasa!
Multumesc, Gina, pentru ideea acestei minunate provocari si multumesc, Sidy, pentru gazduire!
Ingrediente
  • Pentru aluat:
  • 200 gr untura solida
  • 50 gr zahar
  • 200 ml iaurt de tara
  • 800 gr faina proaspat macinata
  • 1/2 lingurita sare
  • Pentru umplutura:
  • 1 kg mere acrisoare, rase
  • 50 gr zahar
Dimensiuni tava: 28/40 cm; Portii: 24; Timp de preparare: aproximativ 60 minute
Mod de preparare
Se incepe cu merele care se spala se taie in doua si li se inlatura cotoarele, Se dau pe razatoarea mare cu coaja cu tot, pentru ca in coaja sunt majoritatea vitaminelor, dar si aroma lor. Se gusta merele si in functie de dulceata lor se adauga sau nu zahar. Eu am adaugat 50 de grame, avand niste mere usor acrisoare. Se lasa merele cu zaharul, amestecand din cand in cand in ele, pana se topeste zaharul si se formeaza sirop. Se pot lasa de seara pana dimineata, eu asa am facut. Pentru aluat se pune untura intr-un bol si se adauga zaharul peste ea. Este bine ca zaharul sa fie pudra, il rasnim inainte. Cu lingura de lemn, frecam untura cu zaharul pana devine spumoasa, apoi adaugam iaurtul de tara, 1/2 lingurita sare, amestecam totul si incepem sa incorporam treptat faina. La inceput amestecam in bol, apoi rasturnam aluatul pe masa infainata si il framantam pana se omogenizeaza si nu mai este lipicios. Va iesi un aluat usor sfaramicios, pe care il lasam la rece 10-15 minute, dupa care il impartim in doua. Intindem prima foaie direct in tava tapetata cu putina untura si faina, apoi, peste foaie intindem merele scurse de siropul lasat, si le acoperim cu a doua foaie pe care o intindem pe masa infainata si o transferam cu ajutorul sucitorului de aluaturi. Ca o paranteza, mama mea intindea aluatul cu sticla, neavand sucitor. Dam tava la cuptor pentru 40 de minute, la 180 de grade, sau pana cand foaia de deasupra se rumeneste frumos la suprafata.
Placinta-rustica-mere-3Placinta-rustica-mere-4Placinta-rustica-mere-5Placinta-rustica-mere-6
Este foarte buna, chiar si asa simpla, doar cu aroma marului. Cand este rece se pudreaza cu zahar.
DSCF6049
 
Etichete: , , ,
Comentarii
Maria Udrea
Bine ați venit în căsuța mea virtuală! Mă bucur că i-ați trecut pragul și vă invit, cu mare drag, să lecturați postările mele! Sunt o persoană simplă și tot simplu gătesc, rețete mai mult cu specific țărănesc, așa cum le-am învățat de la bunica și mama mea. Mă mai inspir din când în când și de pe blogroll, sau din cărți de specialitate, pentru că îmi place să aduc și ceva nou în bucătăria mea și ador când îi surprind plăcut pe cei cărora le gătesc cu mare drag. M-aș bucura nespus să știu că rețetele mele pot fi sursă de inspirație în bucătăriile voastre!
Galerie foto
prajitura-frantuzeasca-9
guguluf-banane-5
Papanasi-muntenesti-9
Bagheta-crocanta-cu-usturoi-copt-branza-fondue-4
vinete-la-borcan-5
pulpe-de-pui-in-crusta-de-mustar-8
orez-cu-lapte-si-capsuni-3
Evantai-cu-legume-si-branzeturi-7
Briose-aperitiv-cu-orez-10
Arhive
error: Conținutul este protejat!